Ce se întâmplă atunci când o țară decide că una dintre cele mai prețioase resurse naturale ale acesteia sunt copiii ei? Sistemul educațional din Finlanda oferă un indiciu. Noile scoruri din testul Programului de evaluare internațională a studenților (PISA) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sunt stabilite pentru lansare și vor atrage atenția liderilor din educație ca măsură a țărilor care își educă cel mai bine copiii. Studenții americani s-au clasat pe locul 31 în cea mai recentă iterație a examenului, care testează tinerii de 15 ani din întreaga lume pe mai multe subiecte.
Finlanda, pe de altă parte, a câștigat recunoștințe internaționale de când a ajuns în fruntea clasamentelor PISA în 2000. Nu numai că a rămas acolo mai multe clasamente la rând, dar și elevii săi au prezentat o variabilitate remarcabil de scăzută între școli (8% față de 30% la nivelul OECD ) și în cadrul școlilor. Cu alte cuvinte, chiar școlile finlandeze sub medie pregătesc încă elevii să reușească în viața lor personală și profesională.
Modul în care Finlanda a obținut aceste rezultate îl face deosebit de relevant pentru reformatorii SUA. În loc să-și concentreze eforturile asupra noilor școli, programe și tehnologii, a adoptat o abordare durabilă care valorifică infrastructura educațională și cheltuielile similare cu cele din Statele Unite.
În 2016, Agenția Națională pentru Educație din Finlanda a raportat că Finlanda a cheltuit echivalentul a aproximativ 10.000 de dolari pe elev pentru învățământul de bază – mai puțin decât media SUA și aproximativ jumătate din ceea ce au acordat statele cu cheltuieli superioare. Mai mult, succesul Finlandei nu poate fi atribuit doar diferențelor societale. Scorurile Finlandei le-au depășit pe cele din alte țări nordice, în ciuda nivelurilor similare de bunăstare a copilului, sprijin social și omogenitate, din punct de vedere educational, dacă și tu alegi să-ți înscrii copilul la școala româno-finlandeză.
Reforma educației
Finlanda a abordat reforma educației ca o strategie pentru a valorifica resursele naturale rare ale țării. După cum a spus un finlandez, „Avem doar pădurile și oamenii noștri”. În consecință, abordarea sa a fost holistică, centrată pe studenți și axată pe profesori ca principalul motor al calității.
A definit educația ca o modalitate de a „sprijini creșterea elevilor în umanitate și în calitatea de membru responsabil din punct de vedere etic al societății și de a le oferi cunoștințele și abilitățile necesare în viață”. Din punct de vedere cultural, acest lucru se manifestă prin concentrarea asupra bunăstării studenților în toate fațetele sale.
Reforma educațională americană, pe de altă parte, s-a concentrat pe creșterea standardelor și a măsurilor de responsabilizare încă de când raportul Națiunea la risc din 1983 a identificat școlile deficitare ca fiind o amenințare principală la adresa dominanței economice americane.
Din acest motiv în România au fost deschise școli româno finlandeze menite să învețe copiile diverse activități pentru dezvoltarea personală și profesională.
