Omonimele sunt cuvinte care se pronunță la fel chiar dacă sunt scrise diferit, dar au sensuri complet diferite și, de obicei, provin din origini etimologice diferite. Acestea pot fi clasificate în două categorii principale: omonime absolute și omonime contextuale. Sunt studiate în generală, dar sunt utilizate până târziu, fiind prezente peste tot în limba română.
Omonime definiție și clasificare
Omonimele sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar au sensuri diferite și, în general, provin din origini etimologice diferite. Ele pot fi împărțite în două categorii principale:
Omonime absolute
Acestea sunt cuvinte care se pronunță și se scriu la fel, dar nu au nicio legătură semantică între ele. Exemple de omonime absolute în limba română includ:
Bancă (instituție financiară) și bancă (scaun pe care te poți așeza)
Soare (corp ceresc) și soare (stare a vremii)
Omonime contextuale
Acestea sunt cuvinte care se pronunță și se scriu la fel, dar au sensuri diferite în funcție de contextul în care sunt utilizate. Exemple de omonime contextuale în limba română includ:
Cântec (compoziție muzicală) și cântec (verb a emite sunete melodioase)
Sanda (încălțăminte) și Sanda (nume de persoană)
Cum se clasifica omonimele în română?
Omonimele în limba română pot fi clasificate în funcție de modul în care se disting semantic sau în funcție de relația lor cuvânt scris-cuvânt rostit.
- Clasificare semantică a omonimelor: a. Omonime absolute: Acestea sunt cuvinte care se pronunță și se scriu la fel, dar nu au nicio legătură semantică între ele. Exemplele date anterior, precum „bancă” (instituție financiară) și „bancă” (scaun), se încadrează în această categorie. b. Omonime parțiale sau paronime: Acestea sunt cuvinte care se aseamănă în pronunție și/sau scriere, dar au sensuri diferite. Exemple includ „mână” (parte a corpului uman) și „mană” (rouă), „întinde” (a face ceva să fie întins) și „întinde” (a se întinde pe o anumită suprafață).
- Clasificare fonetică a omonimelor: a. Homofone: Acestea sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit și au sensuri diferite. Exemple includ „verde” și „verzi” sau „nouă” și „nouă”. b. Homografe: Acestea sunt cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit și au sensuri diferite. Exemple includ „veselă” (stare de spirit) și „veselă” (recipiente folosite la servirea sau prepararea mâncării), „mai” (adverb de timp) și „mai” (conectiv comparativ).
Ce sunt omofonele in romana?
Omofonele sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar au sensuri și se scriu diferit. Acestea pot crea confuzie în comunicare, deoarece atunci când sunt rostite, nu se poate distinge diferența între ele. Omofonele sunt un tip de omonime fonetice și reprezintă un fenomen lingvistic întâlnit în multe limbi, inclusiv în limba română.
Exemple de omofone în limba română includ:
- „Vară” (anotimpul) și „v-ară” (forma conjugată a verbului „a ara” la persoana a II-a plural).
- „Cântec” (compoziție muzicală) și „cântec” (verb la persoana a III-a singular a verbului „a cânta”).
- „Mie” (pronume personal) și „mie” (forma pronumelui posesiv „al meu” la persoana I, singular).
Ce sunt omografele în limba română?
Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit și au sensuri diferite. Această categorie de cuvinte poate crea ambiguitate în comunicare, deoarece atunci când sunt citite sau scrise, nu se poate stabili sensul lor corect fără a lua în considerare contextul în care sunt utilizate.
Exemple de omografe în limba română includ:
- „Umăr” (parte a corpului uman) și „umar” (a decide, a încărca cu o responsabilitate).
- „Mare” (adjectiv care indică dimensiunea) și „mare” (masă de apă sărată).
- „Cauți” (forma a doua a verbului „a căuta” la persoana a II-a singular) și „coți” (pluralul substantivului „cot” – articulație a brațului).
Care este diferența între omonime și cuvinte polisemantice?
Diferența între omonime și cuvinte polisemantice constă în modul în care sunt corelate sensurile multiple ale cuvintelor cu forma lor.
- Omonimele sunt cuvinte care se pronunță la fel sau se aseamănă în pronunție, dar au sensuri complet diferite și, de obicei, provin din origini etimologice diferite. Omonimele pot fi clasificate în omonime absolute (fără legătură semantică între ele) sau omonime contextuale (sensuri diferite în funcție de context). Exemplu: „bancă” (instituție financiară) și „bancă” (scaun).
- Cuvintele polisemantice sunt cuvinte care au mai mult de un sens, dar aceste sensuri sunt corelate și se dezvoltă dintr-un singur sens de bază. Sensurile multiple ale cuvintelor polisemantice sunt legate semantic și se înțeleg în funcție de contextul în care sunt utilizate. Acestea pot avea sensuri divergente sau înrudite. Exemplu: „ochi” (organ de vedere) și „ochi” (sens figurat pentru privire, atenție).
Omonimele sunt cuvinte cu sensuri diferite și origini etimologice diferite, în timp ce cuvintele polisemantice au sensuri multiple, dar acestea sunt corelate și se dezvoltă dintr-un singur sens de bază.
